EXCLUSUV/ Interviu cu academicianul Bogdan C. Simionescu,
vicepreședinte al Academiei Române

Acad. Bogdan C. Simionescu: „Nici o Academie nu are voie, mai ales în contextul internaţional actual, să rămână insensibilă la problemele societăţii. Povestea „savantului aflat în turnul de fildeş” este de mult timp depăşită. Academia reuneşte elita naţiunii, coordonează cercetări de vârf, realizează şi promovează opere esenţiale, trebuie să fie sfetnic al guvernanţilor în probleme de interes naţional, să propună soluţii pentru rezolvarea lor”.

Academicianul Bogdan C. Simionescu
profesor doctor inginer, specialist în chimie macromoleculară şi fizica polimerilor,
Profesor la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi
Cercetător ştiinţific la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”
al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române din 2009 (corespondent - 2000)
Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei

Academicianul Bogdan C. Simionescu, vicepreședintele Academiei Române a efectuat două vizite la Chișinău, unde a avut întrevederi cu importante personalități din mediu științific, dar și politic din Republica Moldova. Serviciul de Presă al Academiei de Științe Moldovei a realizat un interviu, în exclusivitate, cu renumitul savant român despre problemele discutate în cadrul întâlnirilor oficiale, despre organizarea cercetării în România și experiența științifică a forului științific suprem din România cu o experiență de 153 de ani, dar și despre eventualele sau posibilele consecințe ale reorganizării Academiei de Științe a Moldovei, în rezultatul desprinderii acestora din subordinea Academiei de Științe a Moldovei.

O consemnare de Eugenia TOFAN,
Serviciul de Presă al AȘM

- Domnule vicepreşedinte, aţi efectuat recent o vizită la Chişinău. Aţi întâlnit o serie de personalităţi ale cercetării şi învăţământului, reprezentanţi ai unor instituţii care activează în aceste zone, reprezentanţi de vârf ai vieţii politice din Republica Moldova. Cum apreciaţi întâlnirile avute, discuţiile purtate şi impactul lor asupra dezvoltării relaţiilor bilaterale?
În ultimele două luni am efectuat două scurte vizite la Chişinău, ambele prilejuind întâlniri cu personalităţi importante ale lumii ştiinţifice şi politice din Republica Moldova. După cum era şi firesc, am analizat relaţiile ştiinţifice care există, tradiţional, între diverse instituţii de învăţământ superior şi de cercetare din cele două ţări şi am trasat şi chiar concretizat, alături de colegii de la Chişinau, viitoare direcţii de interes comun.
În plus, am discutat îndelung cu preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acad. Ion Tighineanu, cu echipe din conducerile a două ministere şi a unor centre de cercetare probleme privind organizarea cercetării în România şi în Republica Moldova, pentru că este util să profităm, fiecare dintre noi, de experienţa partenerului. În mod particular, am discutat cu numeroşi colegi din Academia de Ştiinţe a Moldovei posibilele consecinţe ale reorganizării acesteia, mai exact ale desprinderii institutelor aflate anterior în subordinea Academiei de Ştiinţe.

Academia Română a împlinit anul acesta 153 de ani de la înfiinţare. Instituţia noastră are o istorie cu momente bune şi mai puţin bune, cu perioade în care a putut să îşi desfăşoare activitatea în slujba naţiunii române în condiţii favorabile, dar şi cu perioade dramatice în care însăşi existenţa sa era pusă sub semnul întrebării. Au existat episoade în care Academia Română a cunoscut vitregiile unor regimuri totalitare sau unor guverne potrivnice instituţiei. Au existat epurări ale membrilor şi ale cercetătorilor din institutele Academiei, proprietăţile instituţiei fiind supuse naţionalizării, Academia fiind deposedată de unele colecţii de documente, monede, piese arheologice, opere de artă.

Ȋn anul 1969 a început procesul trecerii institutelor Academiei în subordinea unor ministere sau instituţii centrale. Această ultimă acţiune a avut consecinţe negative dramatice asupra activităţii culturale şi ştiinţifice desfăşurate de către şi în cadrul Academiei Române. A fost neglijată până la anulare cercetarea fundamentală, Academia nu şi-a mai putut îndeplini rolul de principal for cultural şi stiintific al ţării, a fost încetinită şi, în anumite cazuri, chiar stopată realizarea unor opere importante, care definesc o naţiune – dicţionare, tratate de geografie, artă naţională, folclor, istorie, într-un cuvânt, opere fundamentale. Institutele s-au întors la Academie imediat după evenimentele din 1989, dar a fost nevoie de ani buni pentru ca ea să-şi revină din traumele provocate de procesul forţat de trecere în subordinea altor instituţii. Astăzi, în mai multe domenii ale ştiinţelor exacte şi ale naturii, institutele Academiei Române se poziţionează pe prima treaptă ca reprezentante ale României pe scena ştiinţifică internaţională. S-a reuşit şi definitivarea marelui Dicţionar al Limbii Române (19.000 de pagini), a multor dicţionare monumentale şi opere fundamentale (peste 250 de volume – ediţii critice – ale scriitorilor români).

În acelaşi timp, beneficiind de aportul şi susţinerea institutelor şi centrelor din subordinea sa, Academia Română – ca instituţie – şi-a întărit poziţia pe plan naţional (este una dintre principalele trei instituţii care definesc România contemporană) şi internaţional – prin proiectele europene câştigate competitiv, prin participări constante la luarea unor decizii referitoare la ştiinţă şi cultură în context internaţional, printr-o activitate solidă şi eficientă desfăşurată în cadrul unor organisme europene sau internaţionale.

Toate aceste problematici au fost abordate cu interlocutorii de la Chişinău şi sper ca discuţiile purtate să convingă autorităţile din ţara vecină şi prietenă să revină asupra deciziei de desprindere a institutelor de cercetare de Academia de Ştiinţe a Moldovei şi de includerea acestora în cadrul altor instituţii. De altfel, Academia Română a exprimat acest punct de vedere în două ocazii diferite în anul care se încheie.

- Finanţarea per cercetător în Rebublica Moldova este destul de modestă. Cu toate acestea, dupa cum aţi menţionat şi Dumneavostră în cadrul întâlnirilor oficiale avute, există echipe de cercetare care performează şi sunt recunoscute pe plan internaţional. Se situează aceste echipe, calitativ, la nivel european? Care este explicaţia succesului lor?
Finanţarea per cercetator este mult prea redusă şi în România. Totuşi, atât ţara mea, cât şi Republica Moldova, au echipe de cercetare – în general, formate şi grupate în jurul unor personalităţi (multe dintre ele membri ale celor două Academii!!) – care sunt competitive la nivel internaţional, sunt prezente prin studiile şi rezultatele lor în circuitul internaţional al ştiinţei, abordează subiecte din „ariile fierbinţi” ale ştiinţei şi sunt invitate drept parteneri în proiecte europene de mare anvergură. Asemenea echipe şi personalităţile care le coordonează sunt adevăraţi ambasadori ai ţărilor noastre în întreaga lume.

Succesul lor se datorează şi altor factori – şcolii, care poate forma tineri bine pregătiţi, existenţei personalităţilor despre care vorbeam şi care reuşesc să coaguleze echipe multi- şi interdisciplinare, colaborărilor cu cercetători din alte ţări, dotării cu aparatură performantă de investigare şi, nu în ultimul rând, pasiunii pentru cercetare, inteligenţei, creativităţii şi muncii asidue.

- Sunteţi un om de ştiinţă recunoscut, care şi-a dedicat viaţa învăţământului şi cercetării. Sunteţi membru al Academiei Române – cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură al României – şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Cum vedeţi viitorul Academiilor naţionale în contextul globalizării şi tendinţelor de dezvoltare a ştiinţei moderne?
Rolul Academiilor naţionale în dezvoltarea ţărilor pe care le reprezintă este şi va fi esenţial în următoarele decenii, pentru consolidarea naţiunilor, păstrarea culturilor naţionale în context european, pentru afirmarea ţărilor respective la nivel internaţional în calitate de furnizori de ştiinţă şi cultură (nu numai de consumatori!). Academiile naţionale reprezintă garanţia păstrării identităţii naţionale, a cunoaşterii contribuţiilor culturale ale naţiunilor, a cunoşterii trecutului şi istoriei lor. Ele contribuie activ la procesul formativ-educativ, la stimularea manifestării libere a inteligenţei şi creativităţii.

Globalizarea – pe care nu o putem ocoli – are, ca orice alt fenomen, avantaje şi dezavantaje. Este obligatoriu pentru naţiunile mici şi mijlocii, în condiţiile în care vor să mai existe în viitorul nu foarte îndepărtat, să-şi consolideze instituţiile care le promovează şi apără cultura, ştiinţa, identitatea pentru ca ele să se poată menţine în rândul naţiunilor relevante şi să nu dispară.

Şi, în contextul întrebării dumneavoastră, cred ca relaţiile de colaborare între Academia Română şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, proiectele comune aflate în derulare sau de viitor sunt extrem de importante pentru ambele ţări.

- Domnule academician, Academia de Ştiinţe a Moldovei este lovită constant din toate direcţiile. Cum ar trebui să fie ea percepută în societate? În ce măsură ar trebui să fie ea implicată în problemele cetăţii?
Este regretabil faptul că Academia de Ştiinte a Moldovei este atacată – de cele mai multe ori nejustificat şi tendenţios, fiind vizaţi atât membrii săi, căt şi instituţia. Această atitudine nu face decât să slăbească puterea Academiei, să-i afecteze prestigiul, să o împiedice să-şi îndeplinească rolul major în societate şi – până la urmă – să slăbească inclusiv ţara.

Academia de Ştiinţe a Moldovei, ca şi celelalte Academii naţionale, ar trebui să fie percepută, în mod real – nu doar declarativ, drept forul suprem de ştiinţă şi cultură al ţării, drept cea mai relevantă instituţie de consacrare a personalităţilor naţionale, drept reprezentanta cea mai autorizată a Moldovei în organismele ştiinţifice şi culturale internaţionale.

În ceea ce priveşte ultima parte a întrebării, nici o Academie nu are voie, mai ales în contextul internaţional actual, să rămână insensibilă la problemele societăţii. Povestea „savantului aflat în turnul de fildeş” este de mult timp depăşită. Academia reuneşte elita naţiunii, coordonează cercetări de vârf, realizează şi promovează opere esenţiale, trebuie să fie sfetnic al guvernanţilor în probleme de interes naţional, să propună soluţii pentru rezolvarea lor. Cred cu tărie în imperativul implicării elitei intelectuale a unui popor în evoluţia acestuia, ca axiomă general valabilă, dar mai ales în vremurile actuale.

- Dle vicepreședinte, Bogdan Simionescu, Vă mulțumim pentru disponibilitatea de a ne acorda acest prețios interviu, pentru experiența valoroasă împărtășită colegilor din Republica Moldova, pentru gândurile bune. Și pentru că suntem în ajunul Sfintelor Sărbători, Vă dorim un Crăciun Fericit si un An Nou cu multă sănătate, realizări și satisfacții atât profesionale, cât și personale. Noi, cei de aici, ne dorim o colaborare cât mai frumoasă și eficientă între cele două Academii.

Vă mulțumesc și eu și Vă doresc un an cu pace, lipsit de agitație, cu liniște în suflet.