Tristeţea şi durerea s-a aşternut din nou în inimile membrilor comunităţii academice şi universitare, care deplâng plecarea dintre noi a membrului corespondent, Mihail Revenco, doctor habilitat în chimie, profesor universitar, prorector pentru activitate ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova. Dispariţia neaşteptată şi prematură a regretatului om de ştiinţă a cernit în aceste zile sufletele tuturor celor care l-au cunoscut ca pe om integru, dedicat, cu suflet uriaş. Fervent cercetător al domeniului chimiei, apreciat şi respectat în mediul universitar, regretatul Mihail Revenco a fost petrecut pe ultimul drum într-o mare de flori, aduse de cei cu inima răvăşită de tristeţe şi durere – rude, apropiaţi, colegi, prieteni, discipoli.
La mitingul de doliu, care a avut loc la Biserica Întâmpinarea Domnului”, în numele Universităţii, căreia profesorul Mihail Revenco i-a dedicat cea mai mare parte a vieţii, prof. Nicolae Sadovei, prorector USM, a făcut un parcurs în biografia şi activitatea prolifică a celui care a fost un bun prieten, coleg, rudă, tată, bunel, a fost un Om bun, un Om iubit, un Om al universităţii în sensul cel mai complet al acestui cuvânt.

„Astăzi vom plânge cu toţii, dar împreună cu noi vor plânge clopotele acestei biserici, pentru că am pierdut un Om înţelept şi corect, un Om inteligent şi bun la suflet, un Om de valoare al comunităţii ştiinţifice, un manager al universităţii”, a spus, fără a-şi putea dirija emoţiile şi lacrimile, rectorul USM, dr.hab., prof. Gheorghe Ciocanu, subliniind că a plecat un Om cu poziţie critică şi o verticalitate deosebită. Rectorul a împărtăşit din ideile pe care şi le planificase împreună cu prietenul şi colegul său, legate de consolidarea imaginii şi atitudinii universitare, cercetarea universitară, performanţa cercetării ştiinţifice, un mare vis fiind elaborarea Cărţii Universitare, unui nou statut, unei noi constituţii a Universităţii. „Dumnezeu să te ierte şi în faţa lui Dumnezeu să ne ierţi şi pe noi. Odihneşte-te în pace. Adio, Mihai”, a spus prof. Ciocanu.

Onorând amintirea marelui dispărut, cu un cuvânt de rămas bun pentru omul complet dedicat ştiinţei, a venit preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca. „Cu nemărginită durere în suflete trăim aceste clipe grele, cauzate de despărţirea de cel care a fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesorul universitar Mihail Revenco. Este complicat să vorbesc despre un adevărat prieten al meu, atât după spirit, cât şi după intenţii şi îndeletnicire, un om consacrat prieteniei, profesiei şi ştiinţei cum rar găsim în ziua de azi”, a remarcat academicianul, vădit afectat de imensa pierdere. Preşedintele Duca a menţionat că la cele veşnice a trecut un camarad de idei, un promotor al ştiinţei, un savant cu notorietate, un membru vrednic al comunităţii ştiinţifice, un membru adevărat al Academiei de Ştiinţe, un organizator consacrat al cercetării şi educaţiei şi, probabil cel mai important, un veritabil mentor pentru generaţia în creştere.

Academicianul i-a mulţumit distinsului savant Revenco pentru tot ce a lăsat bun şi măreţ în urma sa. Domnia Sa i-a spus că Dumnezeu foloseşte oameni buni pentru a face lucruri mari, iar aceste lucruri sunt reflectate în sutele şi miile de cuvinte publicate de către regretatul savant, care a transformat concepte în lucrări ştiinţifice, apoi în monografii şi manuale, ca în final aceste cuvinte să ajungă călăuză pentru acei tineri care astăzi păşesc pragul universităţii, dorind să intre în lumina cunoaşterii. Prin aceasta memoria sa va rămâne vie pentru toţi cei care i-au cunoscut harul.

Cel mai bine l-au cunoscut şi totodată l-au iubit cei de la Facultatea de chimie şi tehnologie chimică, căreia s-a dedicat completamente. Un cuvânt de adio din partea colegilor a rostit prof. Galina Drăgălina. Răvăşită de durere, colega de facultate a spus că totdeauna s-au mândrit cu cel care a fost Mihail Revenco. Venind la facultate, a fost unicul ales la anul întâi spre a se consacra activităţii ştiinţifice la şcoala regretatului academician Nicolae Gărbălău. Completându-i cu superlative portretul. prof. Drăgălina a reiterat că a fost om cu bunătate aleasă. Băiat de la ţară, crescut de bunica, chiar din anul I a devenit nucleul promoţiei. Colegii au descoperit că era cel mai bun bucătar, cel mai bun poet la facultate, cel mai bun literat, cel mai bun inventator de concursuri, organizator, manager. Şi dacă tot au încăput atâtea în el, a întrebat rugător, cum de nu a încăput un pumn de aer în el să-l avem acum printre noi... Nu-i mai ajungeau cuvinte care ar transmite cât sunt de îndureraţi, dar i-a cerut iertare bunului şi dragului coleg Mihai, regretând că, poate, nu au fost suficient de atenţi la durerile lui.

In plenitudinea sa, în calitate de savant s-a dedicat cercetării atât în cadrul facultăţii, cât şi Institutului de Chimie al AŞM. Tristeţea trăită a fost redată de m.c. Tudor Lupaşcu, directorul institutului, care a mărturisit că pentru el personal, dar şi pentru tot Institutul de Chimie vestea că a plecat omul de omenie, profesorul, savantul Mihail Revenco a fost ca un tunet, ca un fulger într-o zi cu soare. Mihai Revenco i-a fost ca un frate mai mare. L-a cunoscut la facultate, atunci când regretatul l-a luat de mână şi l-a dus la marele savant Gărbălău şi de acolo au început primele sale cercetări în chimie. Î-a mulţumit pentru acest lucru, dar şi pentru faptul că graţie acestei fericite circumstanţe, destinul său a fost legat pentru toată viaţa de Institutul de Chimie. Directorul Lupaşcu a remarcat că Mihai Revenco a fost un om demn de a purta numele de savant, un om inteligent. Va rămâne în istoria ştiinţei ca autor, împreună cu acad. Gărbălău, a unei noi metode de sinteză a compuşilor coordinativi, metodă ce a intrat în analele ştiinţifice din toată lumea, Chişinăul devenind atunci un centru remarcabil în domeniul chimiei coordinative. A transmis mesaje de condoleanţe ale cercetătorilor de peste hotare, întristaţi de pierderea unui savant, unui om de omenie. A rugat să fie iertaţi, dacă au fost nedrepţi cu el.

Savantul şi omul cărţii Mihail Revenco a fost cunoscut şi apreciat pentru activitatea sa şi în afara Republicii Moldova. De la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi, a venit îndurerată, dr., prof. Raluca Mocan, care a avut cu distinsul chimist o colaborare îndelungată. Profesorul ieşean a considerat nedreaptă viaţa atunci când un coleg mai în vârstă, cum este ea, trebuie să ţină o cuvântare de adio pentru un coleg mai tânăr. A vorbit în cele mai calde şi luminoase cuvinte posibile despre Omul, savantul, profesorul şi prietenul Mihai Revenco. Ca profesor a fost exact ceea ce-l defineşte ca pedagog talentat, însufleţit şi pătimaş de munca lui. Era Om în tot ceea ce făcea. Ca prieten a fost bun, înţelegător, răbdător. A fost un mare intelectual, care a ştiut să ţină echilibrul în toate. A transmis condoleanţe din partea profesorilor din Belgia, Norvegia. S-a rugat la Dumnezeu să-i ajute familia să treacă peste această grea încercare. „Să nu-l uităm. Adio, prietene drag, distins si bun”, a spus printre lacrimi colega de la Iaşi.

Evenimentul răvăşitor a îndurerat întreaga Facultate de chimie şi tehnologie chimică a USM. În mesajul său de adio pentru distinsul profesor, dr.hab. Viorica Gladchi, decan al Facultăţii, a menţionat că toate cuvintele lumii nu ar putea reda durerea colegilor. Consideră că zilele acestea, nu numai Domnia Sa, dar mulţi dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape comunică spiritual cu Mihail Revenco şi speră ca această comunicare să fie cât mai îndelungată, doar astfel vor perpetua relaţiile cu distinsul Om al Cetăţii. Cu mare regret, cu mare durere, avea să remarce că Facultatea de chimie şi tehnologie chimică, dar şi chimia analitică a rămas orfană. Personal pentru ea, a plecat nu numai un dascăl, nu numai un prieten, nu numai un om de omenie, a plecat o bucată din inima şi sufletul ei. A transmis mesaje de compasiune şi elogioase aprecieri de la colegi şi discipoli din toate colţurile lumi.

Se zice că niciodată nu e prea târziu să-ţi cere scuze. Dar poate fi prea târziu să mai fii iertat. A plecat în linişte şi tăcere, modest, cum i-a fost şi firea şi viaţa. A plecat un Om, de care ne va fi dor mereu. A plecat un nume care, cu siguranţă, a înscris o pagină de neuitat în viaţa fiecăruia care l-a cunoscut. Cu toţii vom regreta plecarea mult prea devreme a personalităţii Mihail Revenco. Ştim că va împodobi Cerul cu distinsa sa prezenţă academică, cu umorul şi cu harul său poetic, dar a lăsat mult prea multă durere şi tristeţe în inimile celor care l-au iubit şi i-au preţuit prezenţa.

Dumnezeu să Vă vegheze şi să Vă apere liniştea de veci alături de cei aleşi, iar cei rămaşi aici, pe Pământ, să Vă onoreze blânda şi luminoasa amintire.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM