Sursa imagini: www.kp.md

Facem cunoscută opinia specialiştilor în domeniul artelor şi arhitecturii referitoare la proiectul câştigător al concursului pentru monumentul dedicat protestelor anticomuniste din aprilie 2009 şi comemorării victimelor torturii (Monumentul Libertăţii), autor Tudor Cataraga ş.a., prezentată Ministerului Culturii la 24 februarie 2010.

• Monumentul constituit din plăci metalice verticale, dispuse în plan în formă de cruce latină, nu se integrează de loc în ambianţa urbană, prezentând un contrast izbitor şi deranjant cu clădirea Parlamentului;
• Forma crucii - simbolul principal al monumentului - poate fi sesizată doar din avion sau de la ultimele etaje ale clădirii Parlamentului;
• La scara umană monumentul va fi perceput ca o adunătură de plăci metalice asemănătoare cu plăcile comemorative dintr-un cimitir, amplasate fără o logică evidentă;
• Trezeşte nedumerire poziţia oblică a crucii faţă de linia străzii, nejustificată nici urbanistic, nici compoziţional, se pare că autorii au înscris-o forţat în terenul rectangular din faţa celor două alei ce duc spre clădirea Parlamentului, renunţând la principiul axial, căruia i se subordonează întregul ansamblu construit;
• Nu este clar de ce partea superioară a crucii se găseşte în partea dreaptă a terenului rectangular, mutându-i „centrul de greutate” de asemenea spre dreapta;
• Orientarea crucii (spre sud-vest) nu are semnificaţie simbolică;
• Nu este justificată nici creşterea înălţimii plăcilor metalice în direcţia opusă bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt;
• Ritmul elementelor componente ale monumentului devine iritant pe fundalul verticalelor cu un alt ritm de pe faţada clădirii Parlamentului;
• Abundenţa elementelor verticale de factură diferită pe prim plan şi pe cel secund creează o senzaţie puternică de lipsă de armonie;
• Vederea dinspre bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nu are încărcătura estetică dorită în acest loc al capitalei de o deosebită importanţă urbanistică;
• Monumentul provoacă o senzaţie de tristeţe şi pesimism şi nicidecum nu poate fi privit ca o expresie a libertăţii.

Suplimentar, se mai pot menţiona următoarele:

• Elementele componente ale crucii, printre care ar trebui să treacă zilnic parlamentarii pentru a se „purifica” (idee susţinută de autorii compoziţiei sculpturale care, de fapt, ştiu foarte bine că majoritatea parlamentarilor vin cu automobilele de serviciu şi nu traversează locul în discuţie), se asociază cu un arici antitanc, un „despicător” de mulţime, un obstacol artificial între sediul aleşilor poporului şi însuşi poporul;
• Nu este deloc reuşită ideea divizării cronicii evenimentelor din aprilie 2009 în 24 fragmente care vor fi plasate pe ambele părţi ale plăcilor metalice; vizitatorul ar trebui să se oprească de 24 ori ca să citească textul integral. Un asemenea procedeu se utilizează în cazul în care toate fragmentele au o încărcătură asemănătoare (enumerarea în ordine alfabetică a eroilor căzuţi ş.a.) sau atunci când există o succesiune strictă a evenimentelor şi un traseu de circulaţie bine determinat;
• Din practica mondială este cunoscut faptul că monumentele de for public de multe ori sunt supuse profanării (intenţionat, neintenţionat sau în glumă). Astfel, în acest loc unde anterior s-a aflat monumentul lui Karl Marx şi Friedrich Engels, atât de păzit în perioada sovietică, adesea apăreau peste noapte sticle şi pahare cu resturi de băuturi spirtoase pe banca pe care şedeau cei doi titani ideologi ai regimului. În cazul monumentului nostru – masiv şi netransparent dinspre străzile Maria Cebotari şi Sfatul Ţării, alcătuit din mai multe plăci verticale – este uşor de presupus că acesta va fi utilizat, în lipsa pazei şi a WC-elor, în scopuri fiziologice;
• Acest monument de sculptură contemporană ar putea fi instalat într-un scuar comemorativ sau un cimitir din teritoriu.

Considerăm că pe viitor, ar fi de dorit ca proiectele câştigătoare ale unor monumente de importanţă naţională să fie recenzate de mai mulţi specialişti şi aduse la cunoştinţa publicului larg prin mijloacele mass-media.

dr. hab. Mariana Şlapac,
vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei,
preşedinte al Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice