Lucrările de prospecţiuni pentru petrol şi gaze naturale – imperativ al zilei
Problema prospecţiunilor gazo-petroliere în Republica Moldova nu este o noutate în premieră. După cum se ştie, asemenea lucrări s-au efectuat pe parcursul a mai multor ani pe teritoriul ţării noastre în cea de a doua jumătate a secolului XX. Atunci s-a stabilit că partea nordică şi centrală a Moldovei nu prezintă un interes practic privind prospecţiunile hidrocarburilor. Este considerată de perspectivă partea de sud-vest a teritoriului, unde straturile sedimentare, potenţiale de acumulare a petrolului şi gazelor, depăşesc grosimea de 3-4 km. În ţările vecine cu Moldova – România şi Ucraina – sunt deja cunoscute zăcămintele industriale, unele dintre care deja se exploatează. Referitor la subsolul Moldovei vom specifica că aici au fost descoperite două zăcăminte mici de valoare industrială: unul de petrol lîngă s. Văleni, raionul Cahul, al doilea de gaze naturale lîngă s. Victorovca, raionul Cantemir. Ambele zăcăminte se află în exploatare.
Totodată, menţionăm că prospectarea şi explorarea geologică n-a fost extinsă pe toată suprafaţa şi la adîncimi mai mari. Una din explicaţii, după părerea noastră, a constituit faptul că preponderent au fost aplicate lucrări de foraj foarte costisitoare, fără a fi asigurate de cunoştinţele despre subsol prin metode geofizice şi geochimice. În acest context vom sublinia că aparatura şi metodele existente în acea perioadă nu erau suficient de performante şi nu asigurau precizia necesară. Tot în acea vreme în regiunile estice ale URSS au fost descoperite imense zăcăminte de petrol şi gaze, iar eforturile de prospecţiuni umane şi tehnice, precum şi investiţiile financiare s-au concentrat în mod normal anume acolo. Din această cauză prospecţiunile gazo-petroliere la noi în ţară au fost stopate. Bineînţeles, că în prezent avem o situaţie totalmente diferită cu cea de odinioară, iar Moldova, ca şi mai înainte, este forţată de împrejurări să importe 100 % de produse petroliere.
Din această cauză prospectarea şi exploatarea zăcămintelor mici a devenit un imperativ al zilei. Dacă Republica Moldova va fi în stare măcar parţial să-şi acopere necesităţile energetice din resursele proprii, acest fapt va aduce o economie considerabilă pentru bugetul de stat, dat fiind că noi nu suntem atît de bogaţi în comparaţie cu statele industrial avansate (Japonia, Germania etc.) ca să fim în stare să cumpărăm petrolul şi gazele cu valută forte. Să presupunem că deocamdată nu avem nici petrol, nici bani. Insă totuşi am moştenit nişte terenuri cu perspective reale de extragere a petrolului şi gazelor şi, prin urmare, destinul ne oferă speranţe şi şanse pentru un viitor mai bun.
Este adevărat că prospectarea şi explorarea zăcămintelor prezintă o activitate foarte costisitoare. Există şi un risc real: se pot face investiţii mari, iar rezultatele pot fi negative. Pentru asemenea riscuri avem şi o practică favorabilă mondială: transferarea în concesie a teritoriilor companiilor petroliere cu condiţia ca profitul, în caz de succes, să fie împărţit cu ele. In această situaţie toate investiţiile financiare şi tot riscul şi-l asumă compania respectivă. Vom menţiona şi un alt impediment în acest sens – lucrările de prospecţiuni şi explorările geologice nu se bucură de posibilitatea asigurării. Aşadar, în caz de succes profitul se împarte, în caz contrar, pierderile le suportă compania. Aceste pagube, de obicei, sunt acoperite de aceste organizaţii specializate, efectuînd în paralel prospecţiuni de perspectivă pe alte arii. Globul pămîntesc este deja împărţit pe sectoare de marile companii petroliere ale lumii. În primul rînd, e vorba de explorarea perimetrelor cu mari perspective şi cu o reputaţie de regiuni petroliere. Sunt divizate nu numai regiunile continentale, dar şi seiful marin, iar cantitatea rezervelor de petrol continuă să fie insuficientă pentru industrie, agricultură, transport etc. Decalajul dintre rezerve şi necesităţile de hidrocarburi continuă să crească. Din această cauză companiile petroliere ale lumii sunt dispuse să rişte. În această situaţie şi Republica Moldova, ca o zonă cu perspectivele petroliere nedeterminate, poate conta pe un investitor solid.
Totodată, e necesar să conştientizăm că perfectarea pachetului de documente privind anunţarea tenderului internaţional şi încheierea Contractului de Concesionare trebuiesc efectuate calificat sub toate aspectele: geologic, juridic şi financiar în raport cu lucrările de explorare, cît şi, în caz de succes, cu cele de producere. La realizarea unui asemenea proiect este oportună participarea societăţii publice, cât şi antrenarea experţilor. Cu regret, nici societatea, adesea, nici organele abilitate nu dispun de o informaţie obiectivă şi veridică privind problema abordată. Bunăoară, materiale privind anunţarea tenderului în această chestiune există în presă, la radio şi televiziune, dar în majoritatea cazurilor ele sunt diletante. Conform acestor surse, evaluarea potenţialului petrolier al Moldovei oscilează între comparaţia cu Quveitul şi negarea completă a existenţei oricăror rezerve de petrol şi gaze.
Deja apar referinţe la datele înregistrate din cosmos (în condiţiile geologice ale Moldovei ele nu elucidează problema explorării hidrocarburilor), potrivit cărora se vehiculează „ipotezele" despre mările şi rîurile de petrol subterane. Unul din aceste fluvii pare să curgă din zona Ploieştilor spre or. Bacău, trecînd şi prin Republica Moldova şi chiar este exprimată îngrijorarea unora că petrolul poate fi pompat neautorizat. M-aş adresa lor în cunoştinţă de cauză: calmaţi-vă, domnilor! Nu există nici un fel de fluvii şi mări petroliere subterane. La adîncimi avem doar nişte structuri geologice locale, unde porii şi fisurile în rocă sunt îmbibate cu petrol şi gaze. Anume poziţia acestor structuri trebuie să fie stabilită. Geologii nu pot ghici unde se află structurile geologice locale, îmbibate cu petrol. Dar aceşti specialişti în domeniu cunosc în ce regiuni ele pot fi depistate, ce fel de lucrări şi în ce ordine ele trebuie efectuate pentru ca cheltuielile să fie raţionale. Deci, sunt necesare investigaţii ştiinţifice şi practice, dar să nu ne jucăm de a ghicitul în cafea!
Revenim la explorarea şi extragerea petrolului în Moldova. Într-o publicaţie recentă am rămas stupefiat de o declaraţie, potrivit căreia prospectarea petrolului în Moldova în mod neapărat va produce un impact ecologic ireparabil. Presupun că această afirmaţie ţine de incompetenţa autorului ei privind metodele de explorare.
În acest sens, mi-am amintit de o istorie, care mi s-a întîmplat în timpul unei deplasări în Venezuela (ocupă al 5-lea loc pe Terra în extragerea petrolului). Noaptea tîrziu am ajuns în oraşul Lagunias, situat pe malul Golfului Marocaibo, unde se efectuează o extragere intensivă a petrolului. Dimineaţa am rămas frapat de panorama ce mi s-a deschis de la balcon: o curte frumoasă cu palmieri şi straturi de flori, în mijlocul cărora se afla în funcţiune o instalaţie de pompare a petrolului, sau cum le-ar plăcea jurnaliştilor să se exprime a „aurului negru". Aşadar, putem trage concluzia, că situaţia ecologică într-un loc sau altul al Planetei depinde de cultura producerii şi executarea strictă a legilor şi regulilor de protecţie a naturii. Cît ne priveşte isteriile ecologice la moment sunt inutile, dar poate şi periculoase pentru securitatea energetică a ţării.
Actualmente problema extragerii petrolului în Republica Moldova poate fi formulată sub două aspecte: organizarea producţiei de petrol şi gaze din cele două zăcăminte amintite mai sus, fiecare din acestea cu o suprafaţă de circa 10 km2; prospectarea şi explorarea a noi zăcăminte, e de dorit mai bogate, pe o suprafaţă de peste 6000 km în sud-vestul ţării. Vom sublinia că în afara zonei de rezervaţie ecologică „Prutul de Jos" se află peste 90 % a teritoriului vizat.
Cît priveşte prima parte a problemei nominalizate, Guvernul deja a adoptat o hotărîre, prin care „Valiexchimp" este împuternicită să exercite lucrările respective. Această companie va extrage gazul din zăcămîntul „Victorovca", care se află în afara rezervaţiei, precum şi petrolul din zăcămîntul Văleni, parţial situat în zona rezervaţiei. Anume aspectele de aprobare sau dezaprobare a acestor acţiuni şi sunt pe larg discutate în mass-media. Am mai preciza că printr-o hotărîre a Parlamentului lucrările pe acest zăcămînt sunt autorizate cu condiţia de respectare strictă a legislaţiei ecologice în vigoare şi controlul permanent din partea organelor abilitate.
Tenderul cu privire prospectarea şi explorarea a noi zăcăminte încă n-a fost anunţat. Problema abia se studiază, dar deja în presă au apărut suspiciuni şi opinii negative vizînd realizarea acestor lucrări. Sub drapelul ocrotirii mediului s-au încurcat toate iţele: producţia de petrol, prospecţiunile, explorările, construcţia căii ferate Cahul-Giurgiuleşti, terminalul de pe Dunăre, rafinăria de la Comrat (care poate prelucra şi ţiţeiul brut importat) şi ca alternativă ni se propune ca zona să fie consacrată doar turismului internaţional. Mă întreb şi vă întreb, stimaţi cititori, oare turismul nostru subdezvoltat va compensa beneficiile economice care pot fi obţinute în urma realizării acestor obiective industriale?!
Desigur, nimeni nu neagă faptul că un anumit impact, puţin prielnic mediului, va avea loc, deoarece din momentul apariţiei Homo sapiens pe Planetă această influenţa a devenit inevitabilă (de exemplu, aplicarea agriculturii), dar această influenţă trebuie să fie minimalizată. Pe de altă parte, e necesar ca şi normele ecologice să fie constructive, dar nu să nege totul şi, în special, cînd în faţa ţării se deschid perspectivele de producere a petrolului şi gazelor naturale. Societatea deja nu mai poate să revină la epoca de piatră.
Anatol Drumea, academician, Institutul de Geologie şi Seismologie al AŞM |