Academicianul Andrei Ursu la 80 de ani

 La 20 decembrie 2009 academicianul Andrei Ursu, profesor universitar, doctor habilitat în biologie, şef al  Laboratorului de geografie şi evoluţie a solurilor, preşedintele Societăţii Naţionale a Moldovei de Ştiinţa  Solului, marchează  onorabilul jubileu de 80 de ani şi 56 de ani de activitate ştiinţifică, didactică şi organizatorică. Cu acest frumos prilej luni, la 21 decembrie curent, începînd cu ora 12.00, în sala de conferinţe din blocul de biologie (str. Academiei 1, et. III), va avea loc omagierea savantului, organizată de Academia de Ştiinţe a Moldovei, Secţia de Ştiinţe ale Naturii şi Vieţii a A.Ş.M., Institutul de Ecologie şi Geografie al A.Ş.M.

La eveniment sunt invitaţi reprezentanţii mass-media.

Tatiana Rotaru,  Serviciul de presă al A.Ş.M.

Date  biografice

 Născut la 20 decembrie 1929 în localitatea Străşeni. 
1937–1942 – şcoala primară, Străşeni.
1943–1944 – Liceul „B.P. Haşdeu”, Chişinău.
1945–1946 – clasele VII-VIII, Străşeni.
1946–1948 – Şcoala medie de băieţi nr. 4, Chişinău.
1948–1953 – Universitatea de Stat din Chişinău.
1953–1986 – Institutul de Pedologie şi Agrochimie „N. Dimo”.
1953–1954 – laborant.
1954–1958 – colaborator ştiinţific inferior.
1958–1966 – colaborator ştiinţific superior.
1966–1983 – vicedirector ştiinţific.
1983–1986 – director.
1964 – a susţinut teza de doctor în geografie (Institutul de Geografie al Academiei de Ştiinţe a URSS, Moscova).
1979 – a susţinut teza de doctor habilitat în biologie (Universitatea de Stat „M. Lomonosov” din Moscova).
1990 – profesor universitar (Moscova, Comisia Unională de Atestare).
1983–1986 – Director general  al Asociaţiei „Plodorodie”.
1978–1983; 1993–2004 – a ţinut prelegeri la Universitatea de Stat din Moldova.
1986 – îşi începe activitatea în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
1986–2000 – membru al Prezidiului A.Ş.M.
1986–1989 – academician coordonator interimar al Secţiei de Ştiinţe Biologice şi Chimice.
1989–2000 – academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Biologice şi Chimice.  1992 – şef al Laboratorului de geografie şi evoluţie a solurilor al Institutului de Geografie al A.Ş.M.
1994 – membru de onoare al Academiei Agrare şi Silvice „I. Ionescu-Şişeşti”, România.
1994 – membru de onoare al Societăţii Naţionale a României de Ştiinţa Solului. 
1996 – Preşedinte al Societăţii Naţionale a Moldovei de Ştiinţa Solului.
2000 – membru de onoare al Societăţii Pedologilor din Rusia „V. Dokuceaev”.
2006 – membru de onoare al Societăţii Pedologilor şi Agrochimiştilor din Ucraina.    

Realizări
 
1951–1952 – cercetează solurile părţii sud-vestice şi dovedeşte lipsa pe teritoriul Moldovei a solurilor castanii.
1954–1960 – alcătuieşte hărţile raioanelor administrative Taraclia, Baimaclia, Leova, Soroca, Floreşti etc.
1956–1957 – cercetează solurile Platoului de Nord şi argumentează legitatea altitudinală a răspîndirii solurilor.
1958–1959 – cercetează solurile pe Dealurile Tigheciului  şi stabileşte prezenţa solurilor cenuşii în Cîmpia de Sud.
1960–1964 – cercetează solurile Dealurilor Prenistrene şi a Stepei Bălţilor, stabileşte particularităţile regionale şi legităţile  răspîndirii lor geografice. 
1960–1964 – efectuează raionarea agropedologică a Republicii Moldova. 
1964–1970 – participă la alcătuirea hărţilor pedologice a ţării la scara 1:750000 şi 1:200000. 
1965–1970 – efectuează cercetări pedoecologice, stabileşte pretabilitatea solurilor pentru diferite culturi pomicole, criteriile  admisibile a factorilor limitativi, elaborează recomandări pentru aprecierea pretabilităţii solurilor.  
1970–1990 – efectuează cercetarea multilaterală a solurilor transformate tehnogenetic; stabileşte particularităţile lor, legităţile  formării, răspîndirii, gruparea pedoecologică şi elaborează o metodă originală de cartografiere. 
1970–1973 – creează Muzeul Pedologic în cadrul Institutului de Pedologie şi Agrochimie „N. Dimo”. 
1975–1980 – argumentează metoda selectivă şi efectuează microraionarea pedoecologică a Moldovei. 
1984–1988 – participă la pregătirea şi organizează editarea monografiei în 3 volume „Solurile Moldovei” şi  a „Atlasului solurilor  Moldovei”. 
1986–1995 – cercetează variabilitatea transformării tehnogenetice şi starea actuală a învelişului de sol. Elaborează concepţia  utilizării şi protejării solurilor. 
1995–2000 – argumentează şi elaborează un nou principiu de caracterizare şi diagnosticare a solurilor, bazat pe  particularităţile orizonturilor genetice. 
1997 – elaborează noua Clasificare a solurilor Moldovei la nivel taxonomic superior.  1995–2003 – evidenţiază particularităţile regionale a legităţii altitudinale a răspîndirii solurilor. 
2001–2003 – argumentează strategia contemporană de utilizare şi protejare a solurilor. 
2002–2004 – argumentează rolul polifuncţional al solului în ecologie şi economie.  2003 – argumentează principiul pedoecologic de consolidare a terenurilor agricole.  2003–2008 – evidenţiază şi caracterizează un sol necunoscut la nivel de subtip. 
2008 –  evidenţiază un nou tip de sol. 
2009 – finisează monografia „Solurile Moldovei” şi „Harta solurilor” la scara 1:750000.   
Academicianul Andrei Ursu este autor şi coautor a peste 540 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 15 cărţi, 28 broşuri,  pliante şi recomandări, 29 de hărţi şi atlase.
Pentru merite ştiinţifice şi în activitatea organizatorică academicianul Andrei Ursu a fost distins cu titlul onorific de „Om emerit”, Ordinul „Gloria muncii”,  medaliile „Pentru Vitejie în Muncă”, „Dimitrie Cantemir”,  „Честь. Слава. Труд” de gr. IV (Ucraina), este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova şi al Premiului  „V. R. Wiliams”.