Nicolae Roibu
Sala azurie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) este arhiplină. Răsună imnul AŞM, interpretat de Capela corală a instituţiei (versuri - Dumitru Matcovschi, muzică - Teodor Zgureanu). Începe festivitatea de omagiere a scriitorului-academician Dumitru Matcovschi, la cea de-a 70-a aniversare.
În astfel de clipe, când stai alături de ei şi priveşti creştetele ninse de griji şi de dorinţe de împlinire, frunţile brăzdate de pe bolţile de creier ale celor care au legănat nopţile deşteptării noastre naţionale, când îi vezi cum deapănă anii necruţători, la un moment dat priveşti în jur să vezi cine sunt cei care vin. Mulţi, foarte mulţi dintre cei care l-au urmat s-au aflat ieri în sala Academiei, ca lângă un tată al „Tatăl”-ui mereu plin de zbucium şi căutare de adevăr pur.
În cuvântul său introductiv, moderatorul manifestării, directorul Institutului de Filologie, Vasile Bahnaru, l-a caracterizat pe Dumitru Matcovschi ca pe un adevărat bărbat şi reazem al neamului, care s-a aflat pe linia întâi în lupta pentru valorile noastre naţionale. Preşedintele AŞM, Gheorghe Duca, a accentuat valoarea textului scriitoricesc, menţionând că Dumitru Matcovschi s-a impus în literatura română prin mesaj autentic. „Este un scriitor care s-a afirmat în toate genurile literar-publicistice. Poezia sa este cea mai cântată. Circa 200 de poezii s-au contopit cu muzica şi vor rămâne în patrimoniul nostru naţional.
Cu piesele lui şi-au păstrat conştiinţa câteva generaţii de moldoveni şi s-au afirmat alte câteva generaţii de actori”, a spus preşedintele Academiei. În discursul său intitulat „Scriitorul între imne şi blesteme”, criticul Ion Ciocanu a trecut în revistă genurile literare explorate de autor. S-a amintit şi de faptul că scriitorul Dumitru Matcovschi a fost prima victimă a regimului totalitar când, în 1968, volumul său de versuri „Descântece de alb şi negru” a fost dat la cuţit, iar tirajul acestuia a fost ars.
În alocuţiunea sa, rostită spre final, Dumitru Matcovschi ne-a dat o lecţie de demnitate şi de morală creştină, îndemnându-ne să găsim răspunsuri la veşnicele noastre întrebări retorice: unde ne sunt valorile, istoria şi limba română, de ce ne complacem în mizerie şi ne cârpim istoria ca un neam al nevoii? Nimeni nu a uitat că Dumitru Matcovschi, în calitatea sa de redactor-şef al revistei „Nistru”, publica în 1988 istoricul articol „Veşmântul fiinţei noastre” de Valentin Mândâcanu, care a aprins flacăra conştiinţei naţionale în lupta pentru alfabetul latin. În „Basarabia” lui Matcovschi a văzut lumina tiparului Sfânta Scriptură (în alfabet latin), „Doina” lui Eminescu, romanul lui Panait Istrati „Spovedania unui învins”, romanul lui Constantin Stere „În preajma revoluţiei”.
La serata de omagiere a participat prim-ministrul Vlad Filat, care, felicitându-l în numele guvernului, i-a dorit sănătate şi împliniri. Primarul Dorin Chirtoacă s-a destăinuit că, fiind elev în clasa a II-a, a citit poezia „Basarabia” şi atunci a înţeles că nu locuieşte în RSSM, ci în Basarabia. Edilul i-a înmânat omagiatului panglica de cetăţean de onoare al capitalei. Cu un mesaj din partea spicherului Mihai Ghimpu, s-a adresat către sărbătorit deputatul şi scriitorul Ion Hadârcă.
În cadrul evenimentului au fost lansate cărţile „Dumitru Matcovschi - poet şi om al cetăţii” (volum colectiv care inaugurează colecţia „Personalităţi notorii”) şi „Neamul CAin” (versuri de Dumitru Matcovschi), apărute la Editura „Ştiinţa”.