Se întîmplă şi de acestea ca un savant pînă a obţine calificativul de erudit să treacă prin mai multe şcoli, studii aprofundate în diverse domenii, schimbarea profesiilor, care într-un final fericit să le îmbine armonios pe toate în realizarea unor lucrări de certă valoare ştiinţifică. E cazul cercetătorului coordonator Nicolae Fuştei de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Originar din comuna Pîrliţa, raionul Ungheni, în 1975 a absolvit facultatea de energetică a Institutului Politehnic din Chişinău. În continuare, pe parcursul a unui deceniu şi ceva, a activat în cadrul unui Institut Unional de Proiectări în funcţie de inginer, inginer superior, inginer coordonator şi conducător de grupă, ceea ce atestă înalta sa prestaţie profesională. Ca apoi să-şi uimească prietenii şi colegii, urmînd o cu totul altă chemare a inimii sale – dragostea pentru Dumnezeu, viaţa sfinţilor, pentru ortodoxism, de care în mare măsură a fost îngrădită populaţia noastă într-o ţară ateistă: în 1989 a absolvit Seminarul Teologic, în 1993 – Academia Teologică din Moscova. În acelaşi an inginerul Nicolae Fuştei a susţinut teza de candidat în teologie, în terminologia de la noi – doctor în teologie.

Din acelaşi an activează în cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept, specializîndu-se în probleme de istorie a culturii medievale româneşti. Cunoştinţele şi experienţa sa de ilustru cercetător s-au materializat în cea de a doua teză de doctor în ştiinţe istorice, pe care a susţinut-o în 2003, deci peste 10 ani de la venirea sa în această instituţie academică. Concomitent, citeşte cursul de Teologie fundamentală şi Drept bisericesc la Academia Teologică din Chişinău. Din 1995 este redactor-şef la ziarul Curierul Ortodox, a fost şi director la publicaţia Православный Вестник. A publicat o serie de lucrări ştiinţifice, inclusiv 4 monografii în calitate de autor, coautor. Şi iată că în prezent Nicolae Fuştei a ajuns la cea de a 5-ea sa monografie, deosebit de valoroasă în opinia experţilor - Opera Mitropolitului Dosoftei în contextul culturii spirituale sud-est şi est europene, recent apărută, actuală, deşi e cu referinţă la a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Mitropolitul Dosoftei a activat într-o epocă, numită ulterior de aur a culturii româneşti. Potrivit celor înserate de acad. Andrei Eşanu în Cuvînt înainte, de la distinsul istoric Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române, care a publicat în 1915 o primă lucrare de sinteză dedicată operei cărturăreşti a lui Dosoftei, nimeni nu a încercat să revizuiască ori să reevalueze ce s-a făcut în materie de cercetare şi valorificare a moştenirii marelui nostru cărturar sub toate aspectele. Această sarcină i-a revenit s-o realizeze cercetătorului Nicolae Fuştei, care a avut curajul să înfrunte toate greutăţile în realizarea unei lucrări de asemenea anvergură, să citească şi să recitească prin arhive şi biblioteci mii de pagini privind viaţa şi activitatea Mitropolitului Moldovei, opera lui în original, să contrapună tezele expuse de alţi cercetători din ţară şi de peste hotare şi să le combată atunci, cînd a fost cazul cu toate argumentele de rigoare. Bunăoară, referitor la originea etnică a lui Dosoftei (numele de botez Dimitrie Barilovici) unii istorici sunt de părere că este grec, alţii – ucrainean, cei de ai treilea – român. Nicolae Fuştei în rezultatul studiilor sale a ajuns la concluzia că este aromân, descendent din Serbia.

Cercetătorul moldovean a reuşit să realizeze această lucrare monografică despre cunoscutul şi necunoscutul Dosoftei şi a avut de spus un cuvînt greu în acest sens graţie cunoştinţelor sale profunde în materie de energetică, teologie, precum şi cele de istorie. Referitor la primul compartiment, studiile din domeniul ingineriei energetice, cred că acestea l-au disciplinat, i-au dat coerenţă şi aripi gîndurilor, l-au făcut să judece logic, poate în unele cazuri aparte - şi în formule matematice, ca în final să direcţioneze energia minţii sale, energia sufletului, energiile colegilor săi care l-au susţinut - în realizarea cărţii vieţii sale despre Mitropolitul Dosoftei.

După lucrarea de sinteză a lui Ştefan Ciobanu au fost publicate doar studii privind unele aspecte ale vieţii, cercetării ecleziastice şi operei lui Dosoftei. Nicolae Fuştei, la rîndul său, a reuşit să prezinte întreaga activitate culturală, spirituală, tipografică şi cărturărească a Mitropolitului Moldovei. La temelia lucrării a pus un spectru larg de izvoare documentare, narative şi epistolare, opera propriu-zisă a cărturarului, traducerile sale, variate scrieri ecleziastice. Autorul investigaţiei îl plasează pe Dosoftei într-o vastă arie de cultură de sorginte bizantină sud-est şi est europeană, împrejurare care l-a determinat să-l vadă nu numai ca pe un mare reformator şi inovator în cultura românească, dar şi ca o personalitate de prim rang în cultura europeană din sec. al XVII-lea.

Cercetările efectuate, susţine acad. Andrei Eşanu în acelaş Cuvînt înainte, i-au permis lui Nicolae Fuştei să ajungă la concluzii deosebit de interesante şi valoroase, dintre care vom evidenţia cîteva. O privire similară asupra evoluţiei culturii româneşti din sec. al XVII-lea denotă un început de modernizare, de racordare la curentele culturale europene, dar ulterior transformate prin optica unei spiritualităţi autohtone, inclusiv şi prin diversa operă a lui Dosoftei. Ideea unităţii de limbă şi de neam a românilor este exprimată cu o deosebită putere de convingere de către cărturar, în special în predosloviile şi dedicaţiile lui la diversele scrieri şi tipărituri. Prin traducerea cărţilor de cult în limba română, Mitropolitul Moldovei s-a manifestat ca un mare reformator al limbii liturgice, pe care a ştiut s-o promoveze, astfel încît să nu dezbine biserica şi să nu trezească nemulţumirea clerului şi a mirenilor, precum s-a întîmplat cu reforma lui Nikon în Rusia. Reforma lui Dosoftei a pus capăt dominaţiei limbii slavone în Ţările Române, atît în biserică, cît şi în activitatea de stat. Secolul al XVII-lea reprezintă în plan interortodox o perioadă de maximă afirmare cultural-bisericească, de intense controverse teologice şi de polemici care au dus, în final, la cristalizarea concepţiei ortodoxe în problemele ce ţin de teologia biblică şi cea practică.

Lucrarea inginerului, teologului şi istoricului Nicolae Fuştei va trezi, fără îndoială, un viu interes atît în mediul intelectual academic şi universitar, cît şi cel al publicului larg de cititori în dorinţa de a afla lucruri noi despre acel care a fost Mitropolitul Dosoftei, trecut în rîndul sfinţilor la 5 iunie 2005. UNESCO a consacrat anul 1974 Mitropolitului Dosoftei cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la naştere şi a trei secole de la trecerea sa în eternitate. Cartea, prin însăşi apariţia ei, constituie un eveniment ştiinţifico-cultural şi un îndemn din partea autorului de a-i cunoaşte mai bine pe acei care i-au dus faima Ţării Moldovei.

Tatiana Rotaru,
Serviciul de presă al A.Ş.M.