Problemele cu care se confruntă agricultura din ţara noastră de mult nu mai constituie o noutate. Produsele bune sau mai puţin bune, sunt extrem de costisitoare, iar agricultorii de cele mai multe ori abia de reuşesc să-şi recupereze investiţiile. În acest context, în plină criză economică, doctorul habilitat în ştiinţe biologice, Valentin Celac, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al A.Ş.M., membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Ecologice şi Protecţie Vitală de pe lîngă ONU (Rusia 2005), propune o alternativa - cea a cultivării fasoliţei – o cultură puţin pretenţioasă, dar extrem de hrănitoare şi, ce merită atenţie, în cazul acesteia nu s-a operat nici o modificare genetică. Această realizare de excepţie vine ca o soluţie în procesul de consolidare a securităţii alimentare a statului şi de creştere a productivităţii în agricultură, fasoliţa avînd o rezistentă sporită la secetă şi la temperaturi înalte, necesită o îngrijire minimă şi are un conţinut de proteine mult mai ridicat.

În agricultura ţării noastre, fasoliţa n-a fost apreciată la justa ei valoare şi, respectiv, n-a fost răspîndită la modul cuvenit, însă cercetările genetice, ameliorative şi constatările agrobiologice efectuate de către dr. hab. Valentin Celac, au demonstrat că fasoliţa poate fi introdusă în agricultură şi cultivată cu rentabilitate în Moldova. Programul de cercetare a culturii fasoliţei a fost fondat pe principiul creării condiţiilor optimale de creştere şi dezvoltare a plantelor. Potrivit savantului, condiţiile pedoclimatice de la noi corespund întocmai cerinţelor biologice pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor şi favorizează cultivarea profitabilă a fasoliţei. Vorbind despre importanţa utilizării acestei culturi, cercetătorul susţine că introducerea plantelor noi şi lărgirea sortimentului de culturi agricole, îndeosebi a celor leguminoase, are o deosebită însemnătate economică pentru ţară, întrucît sortimentul acestora în agricultură este foarte limitat. Cultură respectivă, de regulă, se foloseşte în alimentaţia oamenilor, în industria de conservare. „Ca şi alte plante leguminoase cultivate, precum mazărea, fasolea, soia, năutul etc. este sursă valoroasă de producere a proteinelor vegetale foarte ieftine. Boabele conţin 23,5 - 26,0 % de proteine si 52,0% de substanţe extractive neazotate. Păstăile în stare tehnică conţin 11,0% de substanţe uscate, 1,91% de proteine la substanţa uscată, 0,54% fructoză, 0,63% glucoză şi 0,24% zaharoză, multe vitamine şi substanţe minerale. Boabele fierb foarte repede”, specifică savantul. De reţinut, că păstăile în stare tehnică nu formează aţe.

Acesta, însă, nu este singurul avantaj al acestei culturi. Fasoliţa se mai cultivă pentru nutreţ verde, pentru însilozat şi ca îngrăşământ verde.

Întrucît este o plantă fixatoare de azot, fasoliţa este un precursor pentru alte culturi. Graţie acestei proprietăţi, aceasta ameliorează şi sporeşte fertilitatea solului, cu specificarea că fasoliţa se adaptează uşor la vremea tot mai aridă din ultimul timp şi la solul tot mai sărac.

Plantele au tulpina ierboasă, volubilă, fără cârcei, cu lungimea tulpinii de 85 – 210 cm, în dependenţă de gradul umidităţii şi formează 2,2 ramuri cu 3-4 inflorescenţe de tipul racem pedunculat. Inflorescenţa are capacitatea de a forma muguri floriferi pe toată perioada de vegetaţie după recoltarea păstăilor verzi. Floarea este masivă cu o lungime de 3,0 cm şi lăţimea de 1,5cm de culoare violetă-deschisă. Fructul este în formă de păstaie indehiscentă. Păstaia în stare fiziologică atinge o lungime de 80 cm. Ovarul conţine 15-20 ovule.

Respectarea strictă a tehnologiei de cultivare asigură semnificativ producerea de recolte înalte şi de calitate superioară.

În consecinţă, fasoliţa este omologată şi recomandată pentru cultivare pe tot teritoriul Republicii Moldova.

La expoziţiile Internaţionale specializate fasoliţa a fost menţionată cu o medalie de aur şi trei de argint.

Fasoliţa este plantă exotică de cultură, erbacee, anuală, din familia Fabaceae. Îşi are centrul de origine în Indiile Orientale şi este larg răspîndită în Africa Centrală şi de Sud, Egipt, Asia Mijlocie, China, Caucaz etc.

Eugenia Tofan,
Serviciul de presă al A.Ş.M., 27 23 37