Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a organizat la 7 iulie curent conferinţa ştiinţifică, consacrată aniversării a 80-ea a acad. Simion Cibotaru, cunoscut critic şi istoric literar, personalitate ştiinţifică marcantă, care a trudit pe ogorul literaturii moldoveneşti în anii `50-80 ai secolului trecut, a condus mulţi ani Institutul de Limbă şi Literatură al A.Ş.M. Evenimentul propriu-zis a adunat în Sala mică de conferinţe a A.Ş.M. pe foştii săi colegi şi discipoli, subalterni, rude, care au profitat de bunăvoinţa lui, avîndu-l în calitate de cercetător ştiinţific (1957–1961), director adjunct (1961–1969), director (1969–1984) al Institutului de Limbă şi Literatură al A.Ş.M. A fost secretar al comitetului de conducere al Uniunii  Scriitorilor din Moldova (1977–1984), redactor-şef al revistei Limba şi literatura moldovenească (1978–1984). A plecat dintre noi prea devreme - la doar 54 de ani, ceea ce ne mărturiseşte, în opinia unuia dintre cei mai buni prieteni ai omagiatului, acad. Haralambie Corbu, despre poverile grele şi extenuante pe care Simion Cibotaru şi le-a asumat benevol şi de unul singur; aproape tot ce a scris şi a creat el  în trei decenii şi ceva de activitate intensă stă sub semnul acestui efort şi al acestei dăruiri neestimate, pline de credinţă şi devotament faţă de ceea ce se cheamă obligaţiune morală şi datorie profesională.

Moştenirea criticii literare a acad. Simion Cibotaru este tratată în mod diferit: într-o monografie semnată de un autor, susţinut şi el la începuturi în critica literară de directorul Institutului de Limbă şi Literatură al A.Ş.M., l-a învrednicit pe binefăcătorul său cu o singură propoziţie şi aceea de ocară. La acest exemplu s-a referit în raportul său acad. Mihail Dolgan, pe post şi de moderator al acestei conferinţe. Alţii l-au numit ideolog dogmatic – interpretare ingrată şi incorectă, în convingerea doctorului habilitat Victor Moraru, care a combătut această supoziţie cu argumente solide. Cei mai mulţi însă, inclusiv prezenţii la eveniment, i-au apreciat activitatea şi opera lui Simion Cibotaru, ţinînd cont de contextul real istoric al timpului.

Acad. Haralambie Corbu, istoric şi critic literar, a specificat că foştii copii ai războiului au trecut prin foamete şi deportări, şi-au făcut studiile într-un nou stat îndoctrinat excesiv, şi-au scris lucrările în condiţiile realismului socialist, dar au şi beneficiat de perioada dezgheţului hruşciovist. Să nu ţii cont de acele realităţi, să-l rupi pe un om dintr-un anumit context istoric şi să-l expui în vizorul atenţiei tuturor prin prisma libertăţilor de astăzi – este neştiinţific şi inuman. Dar şi în acele condiţii vitrege au fost selectaţi şi promovaţi cei mai dotaţi tineri, ocrotiţi şi salvaţi de director prin autoritatea sa, atunci cînd limitele acelor cerinţe erau depăşite: Eliza Botezatu, Nicolae Bileţchi, Anatol Gavrilov ş.a. În acest sens criticul şi istoricul literar Mihail Dolgan, care, de asemenea, s-a aflat sub umbrela protectoare a lui Simion Cibotaru, a recunoscut la această întîlnire că directorul i-a salvat de foarfecele cenzurii cartea „Conştiinţa civică a poeziei contemporane”.

Dacă ştiinţa este un domeniu al liderilor, apoi Simion Cibotaru a fost un lider total, un scut pentru mulţi  - postulat formulat de Victor Moraru, doctor habilitat, profesor universitar, încă un destin marcat de spiritualitatea acestui savant. În această ordine de idei s-a exprimat şi doctorul habilitat în filologie Anatol Eremia, care a specificat că directorul nostru ne-a fost scut  şi spadă. Ne-a purtat de grijă la toţi şi ne-a apărat. În genere – a continuat vorbitorul – noi am avut în institut nişte faruri, la care priveam de jos în sus: acad. Nicolae Corlăteanu, acad. Simion Cibotaru, criticii şi istoricii literari Vasile Coroban, Gheorghe Bogaci, Haralambie Corbu etc. De la toţi am învăţat cîte ceva. Cît priveşte Simion Cibotaru îi sunten recunoscători şi prin faptul că a ştiut să păstreze colectivul închegat, specialiştii de valoare, pe unii dintre care îi  avem şi astăzi.

Dr. Ana Bantoş, discipol şi ea a acad. Simion Cibotaru, a mărturisit că directorul a selectat-o pe ea şi pe încă o persoană pentru Institutul de Limbă şi Literatură de la facultatea de filologie a U.S.M. „Într-un fel mi-a dirijat destinul. Cînd am fost în funcţia de director al Institutului de Filologie, adesea mă întrebam: „Dar cum ar fi procedat în această situaţie dificilă acad. Simion Cibotaru?!”A fost un cavaler, un adevărat domn, care a ştiut să respecte femeia, să-i aprecieze frumuseţea şi virtuţile”…

Omagii au adus acad. Simion Cibotaru şi membrul corespondent Nicolae Bileţchi, dr.h. Vasile Bahnaru, actualul director interimar al Institutului de Filologie ş.a., evidenţiind noi detalii la portretul creionat de  noi astăzi: a fost în avangarda discuţiilor, inclusiv şi cea iniţiată de revista Nistru cu privire la extinderea valorificării clasicilor literaturii noastre; un bun profesionist care cunoştea şi simţea din interior fiorul creaţiei. În această ordine de idei rămîn şi astăzi în picioare judecăţile de valoare ale omagiatului, ce-au răsunat la conferinţă: „Critica trebuie să fie nepărtinitoare, obiectivă şi principială; ea trebuie să îmbine discernămîntul critic cu atitudinea binevoitoare, să posede arta moderaţiei şi a echilibrului, adică să nu cadă dintr-o extremă în alta (acelaşi scriitor cu egală uşurinţă poate fi ridicat în slăvile cerului sau îngropat în fundul pămîntului); evitînd tonul mentorist şi jignitor, critica nu trebuie să stîrnească ură şi vrajbă între creatori; în caz contrar ea nu-şi va putea îndeplini misiunea de bază: de a fi conştiinţa de sine a literaturii.”

Fratele regretatului savant, Arhip Simion Cibotaru, i-a dedicat o inspirată şi tulburătoare poezie Mi-i dor de tine, bade, din care cităm 2 strofe:

Un sfert de secol a trecut

De cînd te-ai dus de-acasă...,

Dar niciodată nu lipseşti

Cu mine de la masă…

Vedem stejarul lui Ştefan¹,

Ce străjuieşte satul,

Scăldat în lacrimi de izvor,

Şi mîndru cum nu-i altul.

Acad. Simion Cibotaru rămîne un  necunoscut pentru tineretul de astăzi, dat fiind faptul  că creaţiile lui n-au fost editate în grafia latină. O selecţie de lucrări este binevenită şi chiar necesară astăzi - propunerea a răsunat în cadrul acestei conferinţe ştiinţifice,  căci altfel cum am putea să cunoaştem istoria reală a literaturii noastre, fără de prezenţa unor nume de referinţă.

            ¹În Cobîlea, raionul Şoldăneşti, satul de baştină al fraţilor Cibotaru, se află un falnic stejar de circa 700 de ani, sub care, conform legendei, s-a odihnit Ştefan cel Mare şi Sfînt după o grea luptă cu hoardele tătare.    

Tatiana Rotaru