În scopul evaluării situaţiei economice din Republica Moldova şi elaborării unor propuneri anticriză, prin Hotărîrea Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M. din 13.05.2009 a fost creat un grup de lucru constituit din experţi în domeniul economiei, în următoarea componenţă: m.c.Grigore Belostecinic, rectorul ASEM; m.c. Dumitru Moldovanu, decan ASEM; dr. hab. Larisa Bugaian, prorector UTM; dr. hab. Igor Enicov, prim-prorector USM; dr. Alexandru Muravschi, colaborator al Institutului de Politici Publice; dr. Sergiu Ciobanu, director interimar IEFS; dr. Gheorghe Constandachi, vicedirector IEFS; dr. Petru Tomiţa, decan UASM; dr. Victoria Trofimov, secretar ştiinţific al Secţiei de Ştiinţe Exacte şi Economice din cadrul A.Ş.M. etc.

Interacţiunea experţilor a fost coordonată de m.c. Ion Tighineanu, vicepreşedinte al A.Ş.M.

Mai jos prezentăm documentul elaborat şi semnat de experţi la data de 10.06.2009.

Economia mondială intră în al doilea an al crizei financiar-economice. Politicieni şi economişti cu renume caracterizează această criză drept cea mai pronunţată din istoria mondială. Republica Moldova, chiar dacă are o economie mică, ea este una deschisă, fapt ce micşorează posibilităţile sale de protejare de criza care se amplifică. Astfel, nu suntem în stare să influenţăm evoluţiile economice care au loc în lume şi trebuie să ne adaptăm la aceste schimbări şi să întreprindem măsuri oportune pentru a diminua eventualele consecinţe social-economice.

Deja în toamna anului 2008, Republica Moldova a resimţit influenţa negativă a proceselor din economia mondială, odată cu scăderea ritmului de creştere a volumului remitenţelor şi a exporturilor, fapt ce a provocat micşorarea consumului şi a veniturilor la bugetul de stat. Totodată, în anul 2008, Moldova a înregistrat cea mai înaltă creştere a PIB-ului (+ 7,2%) din ţările Europei Centrale şi de Est. De aceea, la prima etapă de evoluţie a crizei, exista speranţa că economia Moldovei va ieşi din ea cu pierderi minime şi principala consecinţă va fi reducerea nesemnificativă a ritmurilor de creştere a PIB. Argumentele de bază în susţinerea acestor opinii erau:

• Menţinerea stabilităţii sistemului bancar naţional pe fundalul falimentărilor în masă a băncilor din SUA şi ţările europene.
• Lipsa pieţei speculative de capital, care a provocat începutul crizei mondiale.
• Predominarea în structura exportului moldovenesc a produselor de consum curent (produse agroalimentare, producţia industriei uşoare), ceea ce alimenta speranţa unei scăderi neesenţiale a exportului.

Aprecierile optimiste ale reprezentanţilor Guvernului au fost în mare măsură susţinute şi de specialiştii Fondului Monetar Internaţional. Conform acestor prognoze, publicate la finele anului 2008, Moldova, în 2009, va reduce ritmurile de creştere a PIB, menţinând dinamica pozitivă până la 3%. Însă, rezultatele dezvoltării social-economice a ţării în primul trimestru al anului 2009 denotă că atât organismele oficiale naţionale, cât şi cele financiare internaţionale, au subestimat efectele negative ale crizei financiar-economice asupra economiei Republicii Moldova.

Prezentăm doar câteva cifre ce vizează evoluţia principalilor indicatori macroeconomici în primele trei luni ale anului 2009 şi care denotă severitatea situaţiei. În perioada invocată, volumul remitenţelor s-a redus, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008, cu cca 30%, volumul producţiei industriale - cu 25%, volumul transporturilor de mărfuri - cu 64,4%. Criza globală a influenţat negativ şi comerţul extern al Republicii Moldova. În primele două luni ale anului 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008, exportul a scăzut cu 19,1%, iar importul – cu 27,3%.

Totodată, menţionăm pozitiv faptul că, deşi cota investiţiilor străine în capitalul băncilor moldoveneşti constituie circa ¾ (74,2%), acest capital n-a părăsit ţara. În acelaşi timp, însă, masa monetară s-a redus cu 25%, ceea ce a diminuat substanţial posibilităţile de creditare a economiei. În aceeaşi perioadă, rezervele valutare ale BNM s-au micşorat cu circa 40%, iar bugetul asigurărilor sociale ("bugetul pensiilor") descreşte deja în ianuarie-aprilie cu circa 15-20%.

În urma scăderii importului, Guvernul a resimţit dificultăţi cu formarea veniturilor bugetare, o parte considerabilă a cărora o constituie impozitele la produsele importate (TVA, accizele, taxele de import), ceea ce creează probleme la îndeplinirea obligaţiilor bugetare ale statului. Drept consecinţă, în aprilie 2009, Ministerul Finanţelor a fost nevoit să anunţe autorităţile administraţiei publice locale despre necesitatea reducerii cheltuielilor cu cel puţin 20%.

Problemele din sfera bugetară sunt asociate cu înrăutăţirea situaţiei financiare la întreprinderile sectorului real al economiei. Pe de o parte, în legătură cu diminuarea volumului de vânzări, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă, mulţi întreprinzători nu pot acumula suficiente surse pentru a achita creditele contractate anterior. Pe de altă parte, accesul la credite este restricţionat din cauza costului lor destul de mare. Ultimele acţiuni ale Băncii Naţionale în sensul scăderii ratei de refinanţare bancară şi a normei rezervelor obligatorii, fiind pozitive ca esenţă, pot fi considerate întrucâtva întârziate şi insuficiente, atât din perspectiva acoperirii deficitului monetar al întreprinderilor producătoare, cât şi pentru creşterea nivelului de lichidităţi în sectorul bancar. Reducerea consumului intern, a rezervelor financiare interne, inclusiv a celor valutare, sunt condiţionate şi de micşorarea cu cca 30 la sută a remitenţelor, care reprezintă o sursă importantă de creştere economică a Moldovei. Toate acestea au servit drept temei pentru modificarea în direcţie negativă a prognozelor FMI referitor la Moldova. Actualmente, aceste pronosticuri pentru 2009 preconizează reducerea PIB cu 5%. Astfel, ne putem aştepta că, deşi Republica Moldova a intrat în faza de criză cu întârziere, durata ei poate fi mai îndelungată, iar consecinţele economice – mai dure în comparaţie cu alte ţări, dacă nu vor fi întreprinse oportun măsuri radicale şi rapide cu caracter social-economic.

Analiza fenomenului de criză în Republica Moldova impune delimitarea unor caracteristici specifice, care pot fi considerate atuuri ale economiei moldoveneşti. Din ele menţionăm:

• structura economiei naţionale, în sensul lipsei unor domenii care au fost într-o măsură mai mare afectate de criză, precum cea a automobilelor, industria siderurgică;
• remitenţele ca sursă de alimentare a lichidităţii sistemului bancar şi ca sursă de compensare a deficitului comercial în creştere - ca măsură temporară în perioadă de criză;
• dependenţa, aproape în egală măsură, a exporturilor noastre de pieţele din est şi vest;
• structura exporturilor, care în mare măsură nu conţin componente uşor afectate de criză (materii prime, echipamente, utilaje etc.);
• ponderea mare a populaţiei din mediul rural şi, respectiv, a autoconsumului în consumul total;
• conjunctura favorabilă, cel puţin deocamdată, pe piaţa petrolului;
• faptul că mai putem beneficia de investiţiile „nomade”, datorită preţului încă relativ redus al forţei de muncă etc.

După cum o demonstrează istoria umană, crizele economice vin nu doar cu pierderi şi dezastre, dar şi cu noi speranţe, noi posibilităţi de dezvoltare şi prosperitate. Deşi pare oarecum paradoxal, în situaţia creată, Moldova, având o economie deschisă şi, deci, dependentă în mare măsură de evoluţia economiilor din ţările partenere, urmează să pună accentul pe identificarea şi utilizarea efectelor pozitive inevitabile ale actualei crize, care ne oferă o posibilitate unică în felul său de a reforma radical societatea, de a trece de la modelul actual de creştere economică, bazat în temei pe remitenţe şi importuri, la un model ce ar avea ca temelie producţia şi exporturile, respectarea cu stricteţe a "regulilor de joc" proprii unei economii de piaţă eficiente şi echitabile.

Recomandări privind măsurile orientate la diminuarea efectelor negative ale crizei globale asupra economiei Republicii Moldova

Realitatea economică denotă că situaţia de criză în Republica Moldovei este cauzată, în primul rând, de acţiunile factorilor externi. Din aceste considerente nu e posibil a conta pe faptul ieşirii totale de sub influenţa lor. Mai mult decât atât, o ameliorare substanţială va surveni doar după ieşirea economiei mondiale din starea de recesiune şi, în primul rând, a partenerilor economici principali ai Republicii Moldova. Totodată, profunzimea crizei în ţară şi durata ei vor depinde, predominant, de oportunitatea măsurilor anticriză, adoptate de Guvern.

În opinia noastră, la etapa actuală, blocul măsurilor anticriză trebuie direcţionat la soluţionarea celor mai acute probleme, prin realizarea următoarelor acţiuni prioritare:

• Optimizarea cheltuielilor bugetare
  E necesar, în regim de urgenţă, de a revedea bugetul, reducând cheltuielile neproductive (reparaţii/ construcţii noi ale obiectelor administrative, procurarea transportului auto şi a utilajului destinat structurilor administrative etc.). Prioritate necesită să obţină cheltuielile de stat, orientate la crearea locurilor noi de muncă (în primul rând, pentru migranţii întorşi în ţară), la majorarea investiţiilor statului, destinate edificării obiectelor de infrastructură la periferie ş.a.
• Asigurarea veniturilor suplimentare la buget, ce ar compensa pierderile de la reducerea importului şi a producerii interne
  Ar fi oportună revenirea treptată la sistemul progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor juridice şi fizice, ce ar corespunde conceptului de stat social orientat. În calitate de prim pas spre aceasta, e necesar a renunţa la cota nulă pe venit pentru persoane juridice, înlocuind-o cu un impozit unic de 10%. Pentru persoanele fizice, cel puţin până la finele anului 2009, trebuie menţinut sistemul actual de impozitare în trepte. În scopul asigurării veniturilor suplimentare la buget, ar fi binevenit a creşte temporar taxele de import la anumite mărfuri, care se produc în cantităţi suficiente în Moldova, de a majora cota accizelor în vigoare la produsele de tutungerie, alcool, cât şi a introduce accize noi la mărfuri de uz limitat.
• Diminuarea poverii fiscale şi stimularea consumului
  E necesar a reduce cota TVA până la 18%. Pierderile iniţiale la buget de la măsura respectivă trebuie sa fie rapid compensate de pe urma creşterii consumului şi a circulaţiei bunurilor, cât şi a veniturilor suplimentare, obţinute în urma activităţilor, expuse în punctul precedent. Micşorarea, pentru angajatori, a cotei defalcărilor în bugetul asigurărilor sociale de la 23% la 20%, iar pentru salariaţi – majorarea ei de la 6 la 9%, ar permite reducerea costurilor de producţie şi creşterea cointeresării lucrătorilor în direcţia legalizării salariilor, în perspectivă contribuind la pensii mai mari. De asemenea, e important a menţine un nivel suficient al lucrărilor de construcţie şi montaj, cât şi de a acorda companiilor ipotecare o susţinere creditară din contul alocaţiilor bugetare.
• Activizarea acţiunilor Guvernului privind implementarea politicii dezvoltării regionale
  Consfătuirea miniştrilor economiei ţărilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a declarat dezvoltarea regională ca una din căile de perspectivă pentru majorarea gradului de stabilitate a ţării faţă de crizele economice. Un studiu special, realizat de Centrul de Cercetări Economice din Suedia, a demonstrat convingător că ţările ce promovează o politică regională activă suportă pierderi mai mici în condiţii de criză. Astfel, e binevenit ca Guvernul, într-un termen scurt, să asigure crearea instituţiilor de dezvoltare regională, prevăzute în Strategia Naţională de Dezvoltare şi Legea privind dezvoltarea regională, precum şi realizarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste acţiuni, la rândul lor, vor asigura un flux suplimentar de resurse financiare spre regiunile din Republica Moldova - din partea ţărilor donatoare, din fondurile speciale ale UE, inclusiv din fondurile structurale.
• Asigurarea dezvoltării economice durabile
  Principalul obiectiv strategic al statului este garantarea dezvoltării durabile şi echilibrate a ţării. Măsurile enumerate anterior asigură doar parţial soluţionarea acestui obiectiv. Pentru atingerea integrală a obiectivului strategic, precum şi pentru amplificarea „imunităţii” economiei naţionale la eventuale viitoare crize regionale sau mondiale, programul de activitate al Guvernului e necesar să promoveze susţinut:
  • aprofundarea reformei regulatorii, orientate la lichidarea barierelor pentru dezvoltarea afacerilor;
  • continuarea reformei sistemului judiciar, orientată la creşterea gradului ei de competenţă şi independenţă;
  • activizarea politicii de stat, orientate la dezvoltarea componentei inovaţionale a economiei, creşterii rolului cercetărilor ştiinţifice cu scopul de creare a noilor tehnologii şi posibilităţi de producere.

Rezumând, menţionăm că în prezent lipsesc „reţete” unice şi univoce cu referinţă la măsurile care pot fi luate în vederea depăşirii situaţiei de criză, dar un imperativ major al timpului este susţinerea sectorului real al economiei. E necesar să se identifice sectoarele economiei naţionale care trebuie susţinute prioritar, pentru a nu avea efecte negative în lanţ (şi în primul rând, sectorul de construcţii). Avem nevoie de susţinerea unor proiecte investiţionale care să presupună utilizarea în proporţii mai mari a forţei de muncă – în special, în construcţii şi dezvoltarea infrastructurii economice (drumuri, reţele de comunicare), modernizarea satelor moldoveneşti (alimentarea cu apă, sisteme de canalizare, evacuarea gunoiului etc.), astfel încât să menţinem şi gradul de ocupare al populaţiei în câmpul muncii, dar şi capacitatea de cumpărare a populaţiei.

Totodată, discuţiile actuale ce ţin de gradul de afectare a economiei mondiale de criza financiar-economică se orientează tot mai mult la perioada post-criză, unanim recunoscându-se că competitivitatea şi eficienţa vor reprezenta factorii determinanţi ai sustenabilităţii creşterii economice. În aceste condiţii, salvarea economiei mondiale se caută în activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare, care trebuie să devină domenii prioritare şi în contextul naţional al Republicii Moldova, în aspiraţiile sale de edificare a unei societăţi durabile bazate pe cunoaştere.