rostit de academicianul Gheorghe Duca, 
preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei
la mitingul de doliu din Cimitirul Central din Chişinău 
în ziua de marţi, 20 ianuarie 2009

Îndoliată familie VIERU!
Dragi compatrioţi!
Fraţi creştini!

De trei zile-ncoace... jalea şi durerea a cuprins acest pământ. Găsim greu cuvintele ca să exprimăm dramatica şi irecuperabila pierdere a Poetului atins de geniu – Grigore VIERU. Cuvintele parcă nu ne mai ascultă, plâng şi ele după maestrul VIERU, intuind faptul că au pierdut un rafinat şi aristocrat mânuitor de verbe, rime şi sensuri adânci. Milioane de oameni din Moldova, România şi de pretutindeni, pentru care poetul Grigore VIERU a fost ca un Apostol al Cuvântului şi Adevărului, se află astăzi în doliu. Plânge iarba din curtea de la Pererâta, plânge piatra de pe mormântul Mamei, plâng albinuţele de la grădiniţele de copii, plâng doinele şi baladele străbune...

Personalitatea lui nu poate fi concepută altfel decât ca un Dar Ceresc, pe care ni l-a dat Dumnezeu anume nouă şi anume la timpul potrivit. Dumnezeu l-a născut printre noi ca să ne putem vedea sufletul, arătându-ne prin opera Poetului ce izvor curat şi puternic este Cuvântul, atunci când este scris cu talent şi iubire. Grigore VIERU a fost şi Rege, şi slugă a Cuvântului, de aceea, şi-a pus toată viaţa tot sufletul în slujba limbii. Or, anume acesta a fost Crezul lui suprem. Ţin să amintesc aici Testamentul său „Limba română este oastea noastră naţională”, pe care însuşi Grigore VIERU l-a dat citirii la 30 august 2007, cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Devenind clasic în timpul vieţii, Grigore VIERU, este o figură emblematică a neamului nostru, dar şi a literaturii secolului XX. Rar se întâmplă ca un scriitor să devină, în timpul vieţii, atât de popular, atât de iubit de la ţăran pînă la academician, precum a fost distinsul Poet Grigore Vieru! Poporul nostru l-a NEMURIT în viaţă, considerându-l la propriu şi la figurat Scriitorul Poporului.

În semn de aleasă preţuire pentru opera Poetului, Academia de Ştiinţe a decis ieri instituirea Premiului nominal „Grigore VIERU”, pe care-l va acorda în fiece an pentru cele mai valoroase cercetări în domeniul limbii şi literaturii. Ţin să aduc la cunoştinţă, că în aceste clipe şi în Aula Academiei Române se desfăşoară o ceremonie consacrată trecerii la Domnul a academicianului Grigore VIERU.

Una dintre cugetările lui Grigore VIERU sună în felul următor: „Acesta e soarele spunem copiilor şi nimeni nu întreabă:„De ce?”. Parafrazându-l, vom spune: „Acesta e Grigore VIERU şi nimeni nu se va întreba: „Cine-i?”

Marele nostru Poet Naţional, Grigore VIERU este un fenomen, care emană veşnic Lumină spirituală, simplu ca sufletul la suprafaţă şi complex în profunzime. Sunt sigur, creaţia lui va dăinui în veci. Mă închin în faţa memoriei lui şi-l rog să mă ierte, dacă i-am greşit cu ceva...

Adio, Grigore Vieru! Vă veţi revedea în sfârşit cu prietenii Dumneavoastră de suflet – Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Nicolae Sulac, Emil Loteanu, Ion Vatamanu, Gheorghe Vodă, Mihai Dolgan şi alţi fraţi scumpi şi nouă. Acolo, maestre, vă aşteaptă şi Mihai EMINESCU, atât de venerat de Dumneavoastră, deasupra cărţilor căruia vi s-au închis ochii...

De-acum înainte, cu trecerea în lumea celor Drepţi a început „mişcarea în infinit” a lui Grigore VIERU.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.